Niciodată nu a existat o poveste, un început sau o direcție clară.
Nu sunt întrebări fără răspuns sau probleme de rezolvat.
Nu există nimic de explicat sau de înțeles, deoarece totul este inexistent.
Această absență de existență nu poate fi întreruptă, nu poate fi oprită sau părăsită, pentru că niciodată nu a fost prezentă pentru a pleca.
Este un gol inexplicabil, un vid care se întinde la infinit.
Nu poate fi umplut cu nimic, deoarece nu există nimic de umplut.
Este pur și simplu absența absolută a oricărui început sau sfârșit, a oricărei forme de manifestare sau concretizare.
Este un paradox al existenței, o contradicție în termeni.
În absența unei realități, nu poate exista nimic de lamurit sau de rezolvat.
Nu există niciun motiv sau scop pentru a căuta explicații sau soluții, deoarece nimic nu are sens sau însemnătate în acest vid infinit.
Este o contemplare profundă a inexistenței, o meditație asupra absenței.
În această goliciune absolută, nu poate fi atinsă nicio problemă sau enigmă, deoarece nu există nimic de cuprins sau de explorat.
Astfel, ne pierdem într-o negare a realității, într-un spațiu fără timp sau substanță.
Nu putem pleca pentru că nu am venit niciodată, și totuși suntem prizonieri ai acestei absențe paradoxale.
În cele din urmă, poate că singura cale de ieșire este să acceptăm acest vid ca pe o parte integrantă a existenței noastre și să găsim un sens în această absență aparent fără sens.
Să găsim bucurie în paradisul gol al non-existenței și să învățăm să trăim în această ne-existență permanentă!
Cristian Radu – Pressconnect
