Răzvan BUJDOIU | editorial |
„O mamă e acea persoană care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită cu nimeni.” – Cardinal Mermillod
Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc.
Dragostea unui copil pentru mama sa are copilărie, gingășie și sensibilitate în compoziție. Dragostea unui copil pentru mama sa poartă forma aripilor cu care mamele ar trebui să-și înzestreze copiii, pentru zborurile ce vor urma în viitor. Dragostea unui copil pentru mama sa are speranță și încredere.
Rolul mamei este foarte important. Relația copilului cu mama începe din perioada sarcinii, iar impactul acesteia se vede pe parcursul întregii vieți.
Când începe relația cu mama? Studiile și specialiștii o spun clar: încă din timpul sarcinii mama și copilul se cunosc la un nivel profund emoțional, urmând ca după naștere să apară și contactul fizic, care consolidează toată legătura din timpul sarcinii.
În filmul fiecărei vieți, mama este personajul principal, o relație cu totul și cu totul unică. Mama este prima pe care o întâlnește un bebeluș, este cea care reprezintă bazele dezvoltării noastre pe toate planurile, prima ce ne “arată lumea” exterioară. Cu ce rămânem pe interior diferă enorm de la o relație la alta.
Toate emoțiile ei fie pozitive sau negative devin statement, trigger, aripi de pornit în viață. Avem un pattern pe care ne “luptăm” să îl urmăm sau dimpotrivă, îl evităm.
Deoarece relația dintre mamă și copil este prima relație din viața copilului, calitatea acesteia joacă un rol decisiv în procesul dezvoltării copilului, de asemenea reprezintă și calitatea viitoarelor relații pe care copilul, viitorul adult, le va avea cu alte persoane.
Prin prisma mamei, copilul face cunoștință cu lumea exterioară, mama fiind un punct de referință și un model pentru toate credințele despre lume și viață, pe care copilul și le formează în copilăria timpurie.
Dragostea maternă este prima formă de afectivitate pe care o trăiește copilul, drept urmare mama este și prima autoritate pe care copilul o întâlnește. Din dorința de a păstra aceasta conexiune și dragoste, copilul își va crea diverse restricții, va învăța primele reguli din viața lui, formându-și astfel prima structură a moralei.
Mama (părinții în general) are de asemenea o funcție foarte importantă, de a-și forma copilul în perspectiva integrării sociale, de a trezi în conștiința copilului sentimentul comuniunii sociale.
Copiii privați de acest aspect, cresc haotic, fără a se orienta în societate, fără simțul umanității către semeni, un om printre oameni fără conștiința acestui lucru.
Mama este persoana de atașament, deci un alt rol este acela de a întări sentimentul de siguranță și de a dezvolta o relație securizantă pentru copil.
O altă parte a rolului mamei este acela de a-și învăța copiii ce reprezintă statutul de femeie, mama reprezentând simbolul fundamental al feminității, atât pentru copilul băiat cât și fată.
Pentru fete, mama este un prim model, care o învață să-și iubească și valorifice statutul de femeie, cât și un model familial, de la care învață cum să își întemeieze o familie, iubească și protejeze soțul și copiii.
Pentru baieți, mama reprezintă un fond de contrast ajutându-l să devină conștient de sexul lui și un punct de plecare, un fel de ghid, pentru viitoarele relații intime pe care le va avea.
O mamă râde râsul nostru, varsă lacrimile noastre, iubește iubirea noastră, suferă teama noastră. Trăiește bucuriile și necazurile noastre și împărtășește speranțele și visurile noastre.
Mama este unica, este un etalon de frumusețe, gingășie, feminitate și curaj. Ea întruchipează grija, modestia, hărnicia, blândețea, iubirea și toate calitățile pozitive existente pe pământ, căci doar ea are acest talent să reprezinte binele. Chiar dacă toate mamele întruchipează binele, copii lor o văd diferit, într-un mod special, așa cum nu o vede și nu o știe nimeni.
Pentru mine cuvântul MAMĂ înseamnă totul în viața asta. Doar o femeie care nu are copii, care nu are instinct de mamă și care nu a simțit ce înseamnă să fii mamă, poate să pună cariera în fața realizării scopului primordial pe pământul ăsta, împlinirea de a fi mamă.
Acest cuvânt îmi trezește cele mai deosebite emoții, trăiri și stări. Mama copilului meu este cel mai bun prieten al meu. Chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit acum ceva timp, suntem cei mai buni prieteni (chiar se poate!) și are respectul meu până la moarte.
Răspunsul este foarte simplu, și mă rog să fim exemplu celor care nu înteleg încă asta. Părinții divorțați, au eșuat în iubirea romantică, clar, dar nu au cum să dea greș ca prieteni și părinți. De ce? Când te uiți în ochii copilului, vezi un tot, nu orgoliile prostești pe care nu le poți depăși.
Partenera mea de viață este mamă, are un un copil aproape de vârsta copilului meu, și asta contează cel mai mult. Copiii sunt copii și sunt unici. Minunați. Nu poți să te joci cu echilibrul lor psiho-emoțional. Pe acest subiect există o sinergie perfecta între mama copilului meu și mine. Fiecare vrea să-l vadă pe celălalt fericit în relația pe care o are. Războaiele sunt pentru cei slabi care nu își iubesc, cu adevărat, copiii. Cunosc cazuri și nu puține, din păcate.
Cuvântul mama pentru mine se echivalează cu viață, siguranță, încredere, dor, iubire pură, sinceritate… Acest cuvânt îmi trezește emoții profunde de recunoștință și în amestec cu trecut și copilărie. Și ca bărbat, acest cuvânt îmi provoacă responsabilitate și demnitate.
Cât de frumos este văzută mama din ochii copiilor săi și cu câtă dragoste este descrisă. Suntem oameni complet diferiți, dar ceea ce ne unește pe toți este dragostea față de mama.
La mulți ani, mămicilor! Vă iubim și vă respectăm!
