Trăim într-o eră a tehnologiei, a fizicii cuantice și a descoperirilor epocale, dar nimic – absolut nimic – nu se compară cu miracolul administrativ din ministerele patriei. În timp ce cercetătorii de la NASA se chinuie încă să înțeleagă teleportarea, o distinsă doamnă secretar de stat din București, respectiv Ady Pistol a rezolvat ecuația: are șapte locuri de muncă. Simultan.
Femeia aceasta nu este un simplu bugetar, este un fenomen al naturii. O adevărată zeiță Shiva a birocrației, cu paisprezece mâini, gata oricând să semneze șapte condici de prezență la aceeași oră de grație, 08:00 dimineața.
Fizica clasică ne spune că un corp nu poate ocupa două spații în același timp. Ei bine, fizica se declară învinsă în fața unui contract colectiv de muncă la stat. Doamna noastră reușește performanța de a respira aerul condiționat din minister, în timp ce, pe hârtie, prestează cu abnegație în alte șase consilii de administrație, comisii și comitete. Ziua ei de muncă nu are 24 de ore, are probabil vreo 56. Elon Musk se trezește la 5 dimineața ca să conducă trei companii și e epuizat; eroina noastră nici nu trebuie să se trezească bine, că cele șapte salarii deja au început să curgă, sincronizat, ca o simfonie a cardurilor bancare.
Și pentru că efortul supranatural de a exista în șapte baze de date simultan este epuizant, ministerul a avut grijă să o recompenseze. Cum? Cu sporuri, firește! Spor de ecran, spor de praf, spor de solicitare neuropsihică (pe bună dreptate, e greu să ții minte toate parolele de la atâtea joburi) și, probabil, un spor special pentru sfidarea legilor gravitației și a timpului.
Evident, gurile rele – acești invidioși care muncesc opt ore pe zi la un singur job și abia își plătesc întreținerea – se întreabă de unde apar prin parcare mașini mai scumpe decât bugetul anual al unei comune sau cum se justifică achizițiile care nu încap în nicio declarație de avere, oricât de mărunt s-ar scrie pe foaie. Răspunsul e simplu: magie bugetară! Când ești atât de eficient încât muncești cât o mică uzină, foloasele necuvenite devin, în mintea ta, doar „bonusuri de performanță pentru performanța de a nu fi prins”.
Se zvonește că, de fapt, doamna nici nu vine la minister pentru bani. Vine pentru atmosferă, pentru un ceai și pentru a mai trage o sfoară, ca să nu uite de unde a plecat. În fond, ce este viața de bugetar multiplu dacă nu o încercare permanentă de a obține totul, făcând absolut nimic?
Bravos, națiune! Halal să-ți fie așa management al resurselor umane. Iar doamnei, la mai multe contracte! Că doar spațiul și timpul sunt relative, dar bugetul statului e o sursă infinită de inspirație.
„Hărnicia distructivă: Arta de a munci din greu la complicarea lucrurilor”
2. Anatomia personajului: Cum acționează ea?
Zgomot mult, rezultat zero: E mereu în criză de timp, aleargă cu foi în mână, oftează din greu și vorbește la telefon pe un ton urgent. Dacă o întrebi ce a rezolvat azi, răspunsul e un colaj de termeni corporatiști sau scuze: „Am deschis discuții”, „Am facilitat procesul”, „Suntem în analiză”.
„Ajutorul” nesolicitat: Se bagă în proiectul altcuiva exact când e aproape gata. Schimbă un font, mută o virgulă, dă peste cap toată logica muncii tale, iar apoi își asumă meritul că „a salvat situația”.
Filtru de blocaj: Nimic nu se poate face fără ea, dar când ai nevoie de semnătura sau aprobarea ei, dispare în ceață sau își amintește că „mai trebuie analizat”. Devine un dop în fluxul normal de lucru.
„Ea nu colaborează, ea se implică. Diferența e majoră. Colaborarea presupune să faci ceva concret; implicarea ei presupune doar prezență fizică și vocală.
Dacă ai o problemă cu imprimanta, ea nu o va repara, dar va convoca o ședință de urgență despre ‘Digitalizarea sustenabilă în spațiul de lucru’. Dacă organizezi un eveniment, ea nu va căra scaune și nu va trimite invitații, dar va veni cu zece minute înainte să îți spună că fețele de masă trebuiau să fie cu două tonuri mai deschise, stricând moralul tuturor.
Are un talent nativ de a transforma o linie dreaptă într-un labirint. Pleacă ultima de la birou, dar lasă în urmă o dâră de confuzie pe care restul echipei o va curăța tot restul săptămânii.”
Cel mai ironic aspect la acest tip de om este că, în mintea ei, ea este eroina neînțeleasă. Ea chiar crede că fără energia și „viziunea” ei, totul s-ar prăbuși, când de fapt, în zilele în care ea e în concediu, productivitatea echipei crește cu 200%.
