Există oameni pe care îi întâlnești și despre care, după câteva minute, știi că vor rămâne undeva în memoria ta. Și există oameni mult mai rari, pe care îi întâlnești și simți că ai primit ceva fără să-ți fi cerut nimic: o stare bună, o lecție de omenie, o confirmare că, în ciuda tuturor lucrurilor care ne dezamăgesc uneori în oameni, există încă suflete care merită admirate, respectate și, pur și simplu, iubite pentru ceea ce sunt. Ioana Radu este unul dintre acei oameni.
Am cunoscut-o ca profesionist, ca instructor fitness de mare calibru, ca om care înțelege disciplina, efortul, determinarea și transformarea pe care sportul o poate produce în viața unui om. Dar, cu timpul, am descoperit că toate acestea sunt doar o parte din poveste. Dincolo de performanță, dincolo de corpul lucrat cu disciplină, dincolo de experiența acumulată și de centura neagră în karate, există ceva infinit mai valoros: caracterul Ioanei. Un caracter frumos, puternic și cald, construit nu pentru imagine, nu pentru aplauze și nu pentru a impresiona, ci pur și simplu pentru că așa este ea.
Și cred că aici se află diferența dintre un om admirabil și un om care doar pare admirabil. Ioana nu este un om bun pentru că sportul a învățat-o să fie bună. Nu este empatică pentru că a citit undeva că empatia este importantă. Nu are o inimă mare pentru că a învățat o tehnică de comunicare sau pentru că cineva i-a explicat cum trebuie să se poarte cu ceilalți. Este așa pentru că aceasta este construcția ei interioară. Karate-ul poate să te învețe disciplină, autocontrol, respect, perseverență și puterea de a continua atunci când devine greu. Centura neagră este o dovadă a muncii și a unei voințe extraordinare. Dar nicio centură din lume nu poate produce bunătate într-un om în care ea nu există deja. Poți învăța să lupți, dar nu poți învăța cu adevărat să ai suflet. Iar Ioana are suflet.
Poate tocmai de aceea, în preajma ei, performanța nu pare niciodată rece. Există oameni foarte buni profesional, dar care își construiesc performanța pe distanță, rigiditate sau superioritate. Ioana are acea combinație rară dintre fermitate și căldură, dintre exigență și empatie, dintre forță și delicatețe. Știe că oamenii care vin spre sport nu vin întotdeauna doar pentru un corp mai puternic. Vin cu nesiguranțe, cu frustrări, cu propriile lor lupte, cu zile în care nu se mai plac suficient, cu momente în care au nevoie de cineva care să le redea încrederea. Iar un instructor adevărat nu lucrează doar cu mușchii unui om. Lucrează cu încrederea lui. Cu voința lui. Cu respectul pe care începe să-l aibă din nou pentru propria persoană.
Aici, cred eu, se află una dintre marile calități ale Ioanei Radu: știe să fie puternică fără să-i facă pe ceilalți să se simtă slabi. Este o formă de noblețe pe care nu o întâlnești foarte des. Poți avea centura neagră, poți avea experiență, poți avea rezultate, poți fi un profesionist extraordinar și, totuși, să rămâi suficient de modest încât să vezi omul din fața ta. Ioana reușește acest lucru, iar pentru mine această calitate valorează enorm.
Într-o societate în care imaginea a devenit, uneori, mai importantă decât esența, în care oamenii sunt tentați să-și construiască personaje și să arate lumii o versiune cosmetizată a lor, Ioana îmi amintește că autenticitatea încă există. Ea nu are nevoie să demonstreze permanent cine este. Se vede. Se simte. Se transmite prin gesturi, prin felul în care vorbește, prin felul în care se raportează la oameni și prin acea energie greu de explicat pe care o au oamenii care sunt împăcați cu ceea ce sunt.
Iar pentru mine, faptul că am ajuns să o cunosc este un câștig uriaș. Nu spun asta ca pe o formulă frumoasă și nici ca pe un compliment aruncat într-un text. O spun cu recunoștință. Pentru că, în viață, avem tendința să numărăm câștigurile în bani, în proiecte, în oportunități, în rezultate și în oameni pe care îi putem transforma în contacte utile. Uităm însă că unele dintre cele mai mari câștiguri nu au nicio valoare materială. Sunt oamenii pe care îi întâlnești și care îți confirmă că bunătatea nu a dispărut. Sunt oamenii care îți dau sentimentul că încă există noblețe, generozitate și respect. Sunt oamenii pe care îi poți privi cu admirație fără să simți nici urmă de invidie, pentru că ceea ce admiri la ei nu poate fi măsurat într-un clasament.
Ioana este un asemenea câștig.
Și poate că tocmai de aceea merită să spunem lucrurile acestea public, fără reținere. Pentru că suntem mult prea obișnuiți să vorbim despre oameni atunci când greșesc și mult prea zgârciți atunci când trebuie să le spunem celor care fac bine că îi apreciem. Cred că oamenii frumoși trebuie recunoscuți cât timp îi avem lângă noi. Trebuie să le spunem că îi vedem, că le apreciem efortul, că respectăm caracterul lor și că prezența lor în viețile noastre contează.
Ioana Radu este un profesionist de excepție, dar, înainte de orice titlu, înainte de orice performanță și înainte de centura neagră care spune atât de multe despre disciplina ei, este un om cu o inimă de aur. Iar pentru mine, aceasta este cea mai importantă dintre toate calitățile ei.
Poate că aceasta este și adevărata definiție a forței. Nu să fii suficient de puternic încât să-i domini pe ceilalți, ci suficient de puternic încât să-i ridici. Nu să demonstrezi că ești mai bun, ci să-i ajuți pe ceilalți să creadă că pot deveni mai buni. Nu să folosești ceea ce ai pentru a te pune deasupra oamenilor, ci pentru a le întinde mâna atunci când au nevoie. Forța adevărată nu sperie. Forța adevărată protejează. Forța adevărată construiește.
Iar Ioana are această forță.
GANDIREA CRITICA – Un podcast de mare calibru cu prof. univ.dr. Dumitru Bortun si asist. univ. av. Nicolae Răzvan Bujdoiu (click pe imagine)
De aceea, astăzi, dincolo de orice performanță sportivă și dincolo de imaginea profesionistului de succes, vreau să spun ceva despre omul pe care îl apreciez și îl respect: mulțumesc, Ioana, pentru felul în care ești. Mulțumesc pentru bunătatea pe care o porți cu tine, pentru căldura pe care o transmiți, pentru felul în care știi să fii aproape de oameni și pentru că nu ai pierdut ceea ce este cel mai greu de păstrat într-o lume care ne învață atât de repede să devenim reci: omenia.
Centura neagră spune că ai muncit, că ai luptat, că ai avut disciplină și că nu ai renunțat. Cariera ta spune că ai construit performanță. Dar caracterul tău spune cine ești cu adevărat.
Și pentru acel caracter, pentru omul din spatele profesionistului, pentru sufletul tău și pentru felul în care știi să fii, ai tot respectul meu.
Jos pălăria, Ioana Radu!
Este un privilegiu să întâlnești oameni buni. Este un privilegiu și mai mare să ajungi să-i cunoști cu adevărat. Iar eu consider că faptul că te cunosc este unul dintre acele câștiguri ale vieții pentru care nu există o valoare în bani și pentru care singurul răspuns potrivit este recunoștința.
