| Nicolae Razvan Bujdoiu – senior editor |
Cum se întâlnesc biserica, administrația și interesele locale.
Investigație KANOO — Partea I
Brașovul este unul dintre orașele în care patrimoniul, religia, turismul și administrația publică se întâlnesc aproape inevitabil.
Aici, o biserică nu este doar un lăcaș de cult. Poate fi monument istoric. Poate fi obiectiv turistic. Poate deveni beneficiar sau partener într-un proiect public. Poate primi finanțări. Poate administra proprietăți.
Iar în jurul ei gravitează firme de proiectare, constructori, consultanți, autorități și politicieni.
De aceea, atunci când apar zeci de milioane de lei în proiecte de restaurare, întrebarea jurnalistică nu este dacă bisericile trebuie restaurate.
Evident că trebuie.
Întrebarea este: cine decide, cine execută, cine încasează și cine verifică? Cât este șpaga?
Primul document. În februarie 2025, Primăria Brașov anunța că a depus trei proiecte europene pentru restaurarea Bisericii „Sfântul Nicolae”, a Bisericii Negre și a Bastionului Postăvarilor.
Valoarea totală: aproximativ 62 de milioane de lei.
Finanțarea nerambursabilă solicitată: aproximativ 57,5 milioane de lei.
La prima vedere, este o veste bună. Patrimoniul Brașovului are nevoie de investiții. Dar orice proiect de asemenea dimensiune trebuie urmărit până la ultima factură.
Pentru că într-o investigație adevărată nu este suficient să știm cât valorează proiectul.
Trebuie să știm unde ajung banii.
Sfântul Nicolae: primul fir. Unul dintre proiecte vizează ansamblul bisericesc „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului.
Cultura sub șpaclu: Cum au fost distruse frescele de 200 de ani de la Biserica „Sfântul Nicolae” și Prima Școală Românească.
O intervenție de așa-zisă „renovare”, finanțată din bani publici și încredințată unei firme fără atestat pe monumente istorice, s-a transformat într-un caz penal de distrugere de patrimoniu național. Muncitori necalificați au rașchetat picturile murale cu dălți și șpacluri, deschizând un scandal uriaș în Șcheii Brașovului.
Un șantier de coșmar în curtea patrimoniului național
În incinta Ansamblului Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului – leagănul primei școli cu predare în limba română – liniștea secolelor de istorie a fost spartă de zgomotul dălților și picamerelor. Ceea ce trebuia să fie un proiect de salvare și conservare a clădirilor muzeale din complex s-a transformat rapid într-un adevărat măcel cultural.
Sesizările au început să curgă când specialiștii din exterior și trecătorii au observat că de pe șantier se evacuau saci întregi de moloz ce conțineau fragmente din tencuiala pictată originală. Direcția Județeană pentru Cultură Brașov și inspectori de specialitate s-au deplasat de urgență la fața locului, constatând o realitate dezastruoasă.
Dăltuite, tencuite și găurite: Rețeta dezastrului
Raportul tehnic întocmit în urma controalelor descrie scene ireale pentru un monument de o asemenea importanță:
Răzuirea frescelor cu mistria și șpaclul: Muncitorii, neavând nicio calificare în restaurare de artă, au folosit dălți, șpacluri și mistrii din metal pentru a înlătura porțiunile de tencuială umflată. În loc să aplice tratamente chimice și de fixare speciale, aceștia au râcâit peretele până la cărămidă, distrugând definitiv suprafețe întregi de pictură murală veche de două secole.
Cabluri îngropate direct prin pictură: Pentru instalarea noii rețele electrice, au fost sparte șanțuri adânci direct în pereții pictați ai sălilor. Traseele de cablu au fost dăltuite peste elemente decorative și fresce biblice, acoperite ulterior în grabă cu ipsos și glet ieftin din comerț.
Piese decorative refăcute din ochi: Anumite stucaturi și profilaturi distruse au fost înlocuite improvizat cu materiale moderne incompatibile cu structura istorică, anulând valoarea de autenticitate a încăperilor.
Cum s-a ajuns aici? Traseul banilor și al deciziilor. Ancheta arată că la baza tragediei culturale a stat un lanț de neglijențe administrative și decizii iresponsabile:
Lipsa avizelor legale: Lucrările au fost demarate de parohie fără aprobările obligatorii de la Comisia Națională a Monumentelor Istorice și fără autorizațiile de construire necesare pentru clădiri de clasă A.
Firma de construcții generale: În loc să fie angajată o echipă de restauratori autorizați de Ministerul Culturii, contractul a fost atribuit unei firme de construcții civile fără nicio experiență pe monumente istorice, ale cărei singure instrumente au fost uneltele de zidărie brută.
Finanțarea publică: Proiectul beneficia de fonduri alocate din bugetul local și județean, destinate conservării, dar folosite în practică pentru execuții diletante.
Dosar penal și anchetă în derulare
Urmările au fost imediate. Șantierul a fost oprit de urgență de autorități, iar Inspectoratul de Poliție Județean Brașov, sub coordonarea Parchetului, a deschis un dosar penal pentru infracțiunea de executare de lucrări fără autorizație la un monument istoric și distrugere.
În prezent, clădirile afectate rămân sub sechestru tehnic, fiind oprite toate lucrările. O echipă de experți-restauratori atestați evaluează pagubele pentru a stabili dacă vreun fragment din frescele dăltuite mai poate fi salvat prin tehnici de anastiloză și integrare cromatică.
Cazul de la Prima Școală Românească rămâne un semnal de alarmă dureros asupra modului în care neglijența și lipsa de profesionalism pot distruge în câteva zile ceea ce s-a păstrat de-a lungul secolelor.
Continuarea anchetei la Ansamblul „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului
Schema decizională și lanțul de responsabilități
Distrugerea frescelor din incinta complexului muzeal nu este un accident izolat, ci rezultatul direct al unui lanț de complicități administrative, avize lipsă și proceduri de achiziție eludate. Circuitul decizional a funcționat pe axa: Buget local/județean către Parohie și administrația muzeului, ocolind avizele obligatorii ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (CNMI), ajungând direct la o firmă de construcții civile neatestată de Ministerul Culturii și, în final, la execuția realizată de muncitori necalificați.
Parohia și Consiliul Parohial: Beneficiarul direct al fondurilor publice. Au lansat lucrările fără avizul CNMI și fără Autorizație de Construire eliberată de Primărie, document obligatoriu pentru monumentele de clasă A.
Autoritățile Locale (Primăria & Consiliul Județean Brașov): Au virat fondurile destinate conservării fără a condiționa plățile de prezentarea avizelor de specialitate ale Ministerului Culturii și fără a monitoriza punerea în aplicare.
Contractorul Principal (Firma de zidărie): A acceptat execuția unor lucrări într-un sit istoric fără a deține atestat de la Ministerul Culturii pentru consolidare sau restaurare de monumente, încadrându-se la complicitate la distrugere.
Evaluarea pagubelor tehnice și metodologice. Severitatea pagubelor aduse fondului pictural și structural depășește nivelul unor simple deteriorări de suprafață. Raportat la cerințele ghidurilor internaționale (Carta de la Veneția), intervențiile neautorizate au provocat distrugeri ireversibile:
Frescele din secolul al XIX-lea: Răzuite mecanic cu șpaclul și daltă. Impactul constă în pierderea definitivă a stratului pictural (pigment și intonaco) până la zidărie. Posibilitatea de recuperare este zero pe suprafețele rașchetate.
Traseul electric: Găurit direct prin zidăria pictată. Execuția a dus la fragmentarea compozițiilor biblice și decorative. Recuperarea este doar parțială și va necesita integrare cromatică complexă pe ariile lacunare.
Stucaturile și profilaturile: Înlocuite improvizat cu ipsos și gleturi din comerț. Acestea aduc o incompatibilitate chimică majoră (risc de săruri și igrasie ulterioară) și distrug autenticitatea formei. Lucrarea este reversibilă, însă necesită înlăturarea completă a materialelor moderne și refacerea pe bază de var.
Încadrarea Juridică și Evoluția Dosarului Penal.
Procurorii de pe lângă Judecătoria Brașov și Poliția Patrimoniu investighează cauza sub două încadrări principale din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și Codul Penal: Executarea de lucrări fără autorizație într-un sit istoric (Art. 24 din Legea 422/2001): Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă penală. Se aplică atât beneficiarului (parohiei), cât și executantului.
Distrugerea de bunuri culturale (Art. 253 Cod Penal, alin. 3 – forma agravată): Vizează distrugerea de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural. Pedepsele urcă până la 7 ani de închisoare.
Element-cheie în anchetă: Inspectorii Direcției Județene pentru Cultură Brașov au dispus ridicarea sacilor de moloz abandonați în curte. Identificarea fragmentelor de tencuială pictată în acești saci constituie proba materială incontestabilă a infracțiunii de distrugere. Protocolul de intervenție de urgență (Măsuri de Salvare) – Pentru a stopa degradarea accelerată provocată de deschiderea zidurilor și de utilizarea materialelor necorespunzătoare, comisia de experți a stabilit un plan de conservare în regim de avarie:
Sistarea totală a lucrărilor civile: Sigilarea șantierului și trecerea sub sechestru judiciar.
Conservarea primară a marginilor de frescă: Aplicarea de foiță de mătase și adezivi reversibili (Consolidare in situ) pe marginile picturilor dăltuite, pentru a preveni prăbușirea în lanț a stratului suport.
Analiza fizico-chimică a tencuielilor moderne: Neutralizarea și îndepărtarea ipsosului și a gleturilor sintetice care pot migra săruri dăunătoare în zidăria veche.
Inventarierea riguroasă și Anastiloza: Trierea fragmentelor din sacii de moloz recuperați pentru a încerca reasamblarea (pe cât posibil) a pieselor decorative mari.
Aici începe investigația. Nu pentru că existența finanțării ar fi suspectă. Ci pentru că suma este suficient de mare încât fiecare etapă să merite verificată.
Cine a scris proiectul? Cine a făcut documentația? Cine a proiectat? Cine va executa? Cum a fost selectat executantul? Ce firme participă? Există subcontractori? Cine sunt administratorii și asociații acestor firme? Au mai lucrat cu aceeași administrație? Au mai lucrat cu aceeași parohie?
Există persoane care apar în mai multe dintre aceste proiecte?
Acestea nu sunt acuzații. Sunt întrebări. Iar răspunsurile trebuie căutate în documente.
Banii nu dispar. Se transformă. Sau cum este, domnule Scripcaru?
În administrație, banii publici nu dispar pur și simplu. Se transformă. Din finanțare europeană în contract. Din contract în lucrări.Din lucrări în facturi. Din facturi în plăți.
Uneori, din contractul principal în subcontractări.
De aceea, o investigație financiară serioasă nu se oprește la câștigătorul unei licitații.
Trebuie urmărit întregul lanț.
Firma A câștigă.
Firma A subcontractează.
Firma B execută.
Firma B cumpără materiale.
Firma C furnizează.
SUSȚINE JURNALISMUL INDEPENDENT
Și, uneori, abia la capătul acestui traseu apar relațiile care explică ceea ce părea inexplicabil la început.
Întrebarea care trebuie pusă Primăriei Brașov.
Dacă administrația publică lucrează corect, verificarea nu ar trebui să fie o problemă.
KANOO va cere documentele. Domnului Scripcaru, mai exact.
Contractele. Anexele. Devizele. Documentațiile tehnice. Procedurile de achiziție. Clarificările. Ofertele. Contractele de proiectare. Contractele de execuție. Actele adiționale. Situațiile de lucrări. Plățile. Recepțiile.
Și eventualele corecții financiare. Pentru că un proiect european nu este doar o fotografie frumoasă cu panglica tăiată. Este o poveste contabilă. Iar contabilitatea lasă urme.
Dar există și o altă întrebare
În orice comunitate, biserica are o influență pe care o instituție administrativă nu o poate ignora.
Preotul poate influența comunitatea. Primarul poate influența administrația. Omul de afaceri poate influența economia locală. Politicianul poate influența decizia. Problema apare atunci când aceste influențe se suprapun.
De aceea, KANOO va urmări nu doar banii publici, ci și harta relațiilor.
Cine cu cine se întâlnește. Cine cu cine lucrează. Cine apare în aceleași firme. Cine apare în aceleași asociații. Cine a fost asociat cu cine. Cine a primit contracte. Cine a primit autorizații. Cine a făcut donații. Cine a primit donații. Și cine a avut acces la decizie.
Preoții și acuzațiile care nu pot fi ascunse sub sutana instituției.
În materialul inițial al investigației au apărut acuzații extrem de grave privind comportamentul unor preoți, inclusiv acuzații de violență domestică.
Aici KANOO trebuie să fie mai atent decât oricine.
Un zvon nu este probă. O postare pe Facebook nu este probă. O declarație anonimă nu este suficientă.
Dacă există plângeri, ordine de protecție, dosare penale, hotărâri judecătorești sau alte documente verificabile, acestea trebuie analizate.
Dacă nu există, acuzația rămâne o acuzație.
Pentru că scopul unei investigații nu este să distrugă reputația unui om.
Scopul ei este să afle adevărul. Iar dacă adevărul este mai grav decât zvonul, cu atât mai mult trebuie demonstrat.
Construcțiile. Un al doilea fir al investigației duce către urbanism.
Brașovul este un oraș în care terenul valorează enorm.
Iar acolo unde terenul valorează enorm, fiecare metru pătrat poate deveni o miză.
KANOO va verifica, pentru imobilele și construcțiile asupra cărora există suspiciuni: autorizația de construire; certificatul de urbanism; regimul juridic al terenului; regimul de protecție; avizele; autorizațiile de intervenție asupra monumentelor; procesele-verbale de control; recepția; eventualele modificări față de proiectul autorizat.
Pentru că o construcție nu este legală pentru că aparține unei persoane influente. Și nici ilegală pentru că aparține unui om controversat. Este legală sau ilegală în funcție de documente și de lege.
„Are spate”. În Brașov, ca în multe alte orașe, există o expresie care circulă atunci când cineva pare imposibil de atins: „Are spate.” Uneori „spatele” este politic. Alteori economic. Alteori administrativ.
Iar în unele povești apare și formula „serviciile”. Această parte a investigației va fi tratată separat.
Primarul municipiului Brașov, George Scripcaru
Pentru că nu vom transforma legenda urbană în acuzație.
Dacă există legături reale cu persoane din instituții de informații, ele trebuie probate.
Dacă nu pot fi probate, vom spune exact asta.
Pentru KANOO, „mi-a spus cineva” nu poate înlocui un document.
Și atunci, de ce merg toate împreună? Poate că nu merg. Poate că sunt doar instituții care colaborează legal. Poate că proiectele sunt impecabile. Poate că firmele au fost selectate prin proceduri corecte. Poate că toate autorizațiile sunt în regulă. Poate că acuzațiile despre relații și protecție sunt doar zvonuri.
Dar există o singură metodă de a afla: verificarea.
Iar aceasta este diferența dintre o poveste de culise și o investigație.
KANOO nu pleacă de la concluzie. Pleacă de la întrebare. Și urmărește documentul. De la document la persoană. De la persoană la firmă. De la firmă la contract. De la contract la bani. De la bani la beneficiar. Iar de la beneficiar, înapoi la cei care au luat decizia.
Click pe imagine și urmărește podcastul cu prof. univ. dr. Dumitru BORȚUN, de la Brașov – 10 iulie 2026
În partea următoare, KANOO va reconstrui harta relațiilor.
Vom urmări firmele implicate în proiectele analizate. Vom verifica administratorii și asociații. Vom căuta contractele publice. Vom analiza achizițiile. Vom compara proiectele. Vom verifica autorizațiile.
Și vom încerca să răspundem la întrebarea care stă în centrul întregii investigații: Este Brașovul în fața unor simple coincidențe administrative sau există o rețea locală în care puterea, banii și influența se întâlnesc în aceleași puncte?
Deocamdată, nu avem verdictul.
Avem documente. Avem întrebări. Și avem piste.
Investigația KANOO continuă. Am bazat partea factuală pe informațiile publice disponibile despre proiectele de restaurare și finanțarea lor;
Următorul pas este să vă spunem parohiile, preoții, firmele, proiectele și construcțiile concrete din Brașov și să verificăm fiecare acuzație separat.
