Viața este o sumă de echilibre, mai mici sau mai mari, care dau poziționările noastre în diferite perioade sau situații.
Dacă înțelegem echilibrul nu doar la nivel conceptual ci și la nivel real, vom avea una din cheile prin care putem să mergem înainte, cu siguranță că ne aflăm tot timpul pe drumul bun.
Sunt însă mulți care declarativ, sunt mândrii că știu cum e cu echilibrul, dar în realitate, prin modul în care se comportă, prin ceea ce fac, se abat de la el, sau demonstrează fie că nu îl au, fie că nu îl înțeleg. A încerca să „fentezi” viața sau semenii, într-un fel sau altul, este o intrepridere extrem de păguboasă, pentru că orice rezultat ce iți pare favorabil pe termen scurt, va avea o reacțiune ce va anula pe termen mediu sau lung, așa zisul efect pozitiv.
Nu poți să iți construiești o cale dreaptă prin minciună, abuz, indolența, nesimțire, încălcarea unor norme sociale, de drept sau personale, prin intrarea cu bocancii în sufletele sau în viață semenilor tai, având justificarea realizării unuia sau mai multor obiective personale. Nu te ajută nici măștile, nici faptul că vrei și chiar reușești să pari mirat, confuz, sau sigur pe tine, inteligent, educat și bine crescut, când de fapt nu ești!
Dacă vrei să fii respectat, da respect, dacă vrei să fi iubit, iubește, daca vrei recunoaștere, fă lucruri pentru alții și dă-ți singur recunoașterea că ai făcut-o în primul rând pentru ei și pe urmă pentru tine, fii în competiție doar cu tine însuți, nu cu alții și mai ales nu cu cei pentru care ar trebui să lucrezi.
Viața este făcută din alegeri, dar și din succese, nu numai din lupte surde, amăgiri, minciuna sau ignoranța. Echilibrul este cel care iți dă o eleganță a succesului. Nu am auzit că cineva să vorbească despre aceasta, dar nu pentru că nu există. Din contră, sunt destui oameni care o au, dar ei consideră că ea face parte din normalitate, așa că nu ar trebui să vorbească despre ea. Și eu am fost în această categorie, până în ziua în care mi-am dat seama, că mulți, poate chiar prea mulți, nu numai că nu o practică, dar nici nu simt, nici nu știu că e bine că succesul să se manifeste cu eleganță, indiferent unde și de unde vine el.
Dacă iți cumperi o mașină noua, povestești despre mirosul de nou al acesteia, doar dacă ești naiv, dacă te angajezi sau lucrezi la un vânzător de mărci de autoturisme de lux, nu trebuie să fii arogant, pentru că tu ești tu, nu ești în niciun caz marca, daca iubești nu e cazul să exprimi asta prin fotografii ciudate sau comentarii postate pe internet, pentru că spațiul virtual nu te face nici mai bun și nici mai interesant, nici mai inteligent, decât ești ești tu în realitate și exemplele ar putea continua.
Eleganța succesului vine din smerenie, sau mai corect spus, este un rezultat al acestia. Dacă smerenia nu există, nu va exista nici eleganța succesului, ci va fi doar un zgomot și flashuri și nu un spectacol de sunet și lumini.
Gândul despre echilibru este sănătos, motivant, este o cale de a tine drumul drept, într-o vreme în care acest lucru devine din ce în ce mai complicat, pentru că în jurul nostru, aproape totul se schimbă cu repeziciune și nu doar viitorul, dar paradoxal și prezentul pare a fi imprevizibil. Este o figură de stil, dar poate fi și o explicație a multora din situațiile și stările prin care suntem obligați să trecem, fie că ne dorim, fie că nu.
Era în 2016… Alte complicații, alte schimbări, alt prezent imprevizibil și mai ales, alte măști… Cine s-ar fi gândit?
Un gând despre succes, este bine să nu constituie o relaţie, o surpriză şi să îl avem întotdeauna cu noi, să facă parte din existenţa noastră.
Un gând care să ne spună, nu neaaparat ce să facem, ci ceva de genul „eşti aproape”, „fii mai atent cu…”.
Cristian Radu | PRESSCONNECT |