Mesajul Magdei Stoenescu.
Aș alege să trăiesc la nesfârșit experiența celor 3 comisii disciplinare și tot procesul concedierii mele în urma lor. Toată acea frustrare, tristețe, groază, insomnii și presiunea emotională trăită în ultima perioadă — pe toate le-aș retrăi doar ca să ajung să trăiesc din nou incredibilul antrenament de ieri.
Din fericire, nu mai e cazul să trec prin așa ceva. Acum am peste 40 de scrisori pe care să le pot reciti oricând am nevoie să îmi amintesc că dansatorii mei dragi au văzut tot ce am făcut pentru ei. Recunoștința și IUBIREA lor imensă au spălat orice urmă de sentiment negativ, orice urmă de frustrare sau neputință din sufletul și mintea mea.
Dragilor, m-am tot gândit și nu găsesc cuvinte să exprim ce ați făcut ieri pentru mine, în ultimul nostru antrenament. Sufletul meu s-a topit și mi-a inundat întreaga ființă. Nu știam că atâta iubire poate fi cuprinsă în cele nici 50 de kile de corp de om pe care îl dețin. Am sufletul plin și am rezerve de iubire pentru întreaga perioadă pe care o voi investi acum în căutarea dreptății.
Eu sunt mai ciudată, mulți dintre voi mă știți suficient de bine: nu am nevoie de premii ca să mă simt validată, iar complimentele mă jenează deseori. Am doar două nevoi mari: să știu că oamenii văd ce le ofer și, la rândul lor, să știe că eu văd și apreciez tot ce îmi oferă ei. Asta e principala mea sursă de fericire și împlinire. Sunt obișnuită cu iubirea directă a celor mici, dar voi, adolescenții și adulții, m-ați copleșit. Voi, de regulă, sunteți mai rezervați in cuvinte, dar ieri ați verbalizat totul și mai mult.. M-ați lăsat fara cuvinte și cred că voi mai rămâne așa, o vreme.
Poate din pielea mea lucrurile se simt într-un fel, dar între concedierea mea disciplinară și rezultatele muncii mele simt că există o mare discrepanță. Lucru care încă mă roade este sentimentul eșecului de a vă fi protejat secția, munca și „acasă-ul”. Asta mă rupe pe dinăuntru: eșecul pe care îl simt față de sutele de tineri cu care am lucrat și față de minunata mea Maestru Coregraf Iolanda Popescu, de la care am moștenit iubirea pentru dans și misiunea One Dream.Știu că voi, dragii mei, nu o priviți ca pe un eșec și vă iubesc și pentru asta. Încă mă gândesc ce aș fi putut face mai bine, coregraful din mine șoptește că „mereu se poate mai mult, mai bine”. Anxietatea îmi mai pune și ea câteva bețe in roate, însă Justiția va avea cuvântul decisiv și îmi pun speranța că Justiția va face justiție atât sufletului meu, cât și imaginii mele profesionale afectate de această concediere disciplinară.
Sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de a onora Casa de Cultură a Studenților Brașov cu multiplele premii acumulate în acești 12 ani: 8 ca dansator, 4 ca coregraf. Acestea vor dăinui dincolo de timp.
Dragii mei dansatori, în sufletul meu va exista mereu o sală de dans doar a voastră, în care vă pot revedea oricând. Vă dau întâlnire mâine, de la ora 18:00, direct în sufletul meu. Ușa va fi deschisa. Vom face încălzirea pe melodia compusă de Mircea pentru noi; în loc de ceas, voi atașa colajul cu cele mai frumoase imagini din lume; în privire voi purta frumoasele voastre scrisori, si in loc de lumini, pe pereți să fie proiectate clipurile pe care le-aţi facut pentru noi. În suflet ne va fi primăvară.
Sunteți inspirația mea și lumina serilor mele.
Să-mi rămâneți oamenii minunați pe care îi cunosc!
Să creșteți atât de mult încât să vă văd de pe Lună.
Să fiți buni și înțelegători cu voi și cu cei din jur.
Vă iubesc un infinit pentru eternitate! ❤️
#onceadreameralwaysadreamer
MAGDA STOENESCU
