De la afișe electorale în biserici și îndemnuri la vot până la întâlnirea de acum dintre Călin Georgescu și ÎPS Laurențiu Streza. Coincidență religioasă sau imagine cu o puternică încărcătură politică? Întrebarea nu mai poate fi ocolită.
Călin Georgescu revine în spațiul public nu printr-un discurs politic în Parlament, nu printr-o conferință de presă și nici printr-o campanie electorală oficială, ci printr-o imagine care spune mai mult decât o mie de declarații: fostul candidat prezidențial și soția sa, Cristela Georgescu, primesc binecuvântarea ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Cârțișoara, județul Sibiu.
Momentul a fost filmat de un participant la slujbă și publicat pe Facebook. În imagini apare întâlnirea dintre cei doi soți și ierarhul ortodox, iar Streza vorbește despre un „schimb de daruri”. Evenimentul a avut loc în cadrul unei liturghii arhierești.
Și aici începe problema.
Nu pentru că un om care a candidat la Președinția României nu ar avea voie să intre într-o biserică. Evident că are. Nu pentru că un preot sau un mitropolit nu ar avea voie să binecuvânteze un credincios. Evident că poate.
Problema este contextul.
Călin Georgescu nu este un anonim. Este politicianul care a devenit una dintre cele mai controversate figuri ale ultimilor ani în România, iar în spațiul public a fost asociat cu discursuri anti-occidentale și cu poziții favorabile unor teme promovate de propaganda rusă. În prezent, potrivit relatărilor de presă, este judecat în două dosare, inclusiv pentru acuzații privind complicitatea la tentativă de lovitură de stat și propagandă legionară. Acuzațiile trebuie, desigur, tratate în limitele prezumției de nevinovăție.
În acest context, imaginea unui asemenea personaj politic primind binecuvântarea celui mai important ierarh ortodox din Ardeal nu este una neutră în percepția publică.
Mai ales când aceeași zonă geografică a fost deja scena unei controversate apropieri dintre Biserică și campania lui Georgescu.
Sibiu, 2024. Când candidatul a ajuns pe avizierul bisericii
În decembrie 2024, în plină campanie pentru alegerile prezidențiale, un afiș electoral cu Călin Georgescu a fost fotografiat pe avizierul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții Martiri Brâncoveni”, cunoscută drept „Biserica dintre brazi” din Sibiu.
Preotul Călin Sămărghițan a declarat atunci că nu știa cine pusese afișul și că acesta a fost ulterior găsit aruncat în curte. Dar declarația care a făcut înconjurul presei a venit atunci când preotul a fost întrebat despre incompatibilitatea dintre activitatea politică și statutul apolitic al Bisericii.
Răspunsul?
„Dacă nu erau preoții să facă politică, nu aveam acum România Mare.”
O propoziție care merită recitită.
Pentru că ea deschide o discuție pe care societatea românească o evită de prea mult timp: unde se termină libertatea religioasă și unde începe propaganda politică?
Istoria poate fi invocată pentru a justifica implicarea preoților în viața națională. Dar România democratică de astăzi are alte reguli decât România de acum un secol. Biserica nu este partid politic. Altarul nu este secție de votare. Iar credinciosul nu ar trebui să intre într-un lăcaș de cult pentru a descoperi că trebuie să aleagă un candidat.
Și nu a fost doar un afiș
Relatările din presa sibiană din 2024 indicau și alte situații.
La Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din cartierul Lazaret, credincioși au reclamat că preotul Oprea Constantin le-ar fi recomandat să voteze cu Vasile Chira la parlamentare și cu Călin Georgescu la prezidențiale și că ar fi pus la dispoziția enoriașilor materiale electorale. Preotul a confirmat public implicarea și a susținut că acțiunea era asumată, inclusiv prin faptul că Vasile Chira candida „cu binecuvântarea ÎPS Laurențiu Streza”.
Aici lucrurile devin și mai greu de ignorat.
Pentru că nu mai vorbim doar despre un afiș lipit pe un avizier și despre explicația că „nu se știe cine l-a pus”.
Vorbim despre o discuție publică despre rolul preotului în alegeri, despre recomandări electorale făcute enoriașilor și despre folosirea autorității morale a Bisericii într-un moment în care milioane de români își decideau votul.
Iar astăzi avem imaginea care reaprinde totul
La Cârțișoara, Călin și Cristela Georgescu participă la Liturghia arhierească. La final, cei doi primesc binecuvântarea ÎPS Laurențiu Streza.
Site-ul oficial al Mitropoliei Ardealului a relatat despre liturghia de la Cârțișoara, însă relatarea nu menționează întâlnirea cu soții Georgescu și momentul binecuvântării.
Este aceasta o susținere politică?
Nu avem, din informațiile publice disponibile, o declarație explicită a ÎPS Laurențiu Streza prin care să spună că îl susține politic pe Călin Georgescu.
Dar nici nu putem pretinde că imaginile nu au nicio încărcătură publică.
În politică, imaginea contează.
În religie, simbolul contează.
Iar atunci când cele două se întâlnesc, responsabilitatea este cu atât mai mare.
Cine binecuvântează pe cine?
Este întrebarea pe care România trebuie să o pună fără patimă și fără frică.
Biserica poate binecuvânta omul. Dar poate ea să ignore faptul că omul respectiv este un actor politic?
Preotul poate avea opinii politice. Dar poate folosi autoritatea amvonului pentru a orienta votul?
Mitropolitul poate primi un politician. Dar când acel politician este una dintre cele mai controversate figuri ale ultimilor ani, nu devine inevitabilă și o problemă de percepție publică?
Și, mai ales, cine protejează credința de politică și politica de instrumentalizarea credinței?
Pentru că există un risc real: ca omul să nu mai vadă în Biserică doar locul în care se roagă, ci locul în care i se spune indirect și cum trebuie să voteze.
Iar aici se află linia roșie.
Nu între credincioși și necredincioși.
Nu între stânga și dreapta.
Nu între progresiști și conservatori.
Ci între credință și propagandă.
România nu are nevoie de preoți care să-i spună cum să voteze
România are nevoie de preoți care să-i spună omului să fie drept, să nu fure, să nu mintă, să-și respecte familia, să-și ajute aproapele și să-și iubească țara.
Dar votul trebuie să rămână al cetățeanului.
Pentru că atunci când omul intră în biserică trebuie să fie liber să se roage fără să simtă că, odată cu lumina lumânărilor, intră și într-o campanie electorală.
Iar când un politician primește binecuvântarea unui înalt ierarh, este legitim ca societatea să întrebe dacă asistăm pur și simplu la un gest pastoral sau dacă, într-un context politic atât de tensionat, imaginea capătă și o semnificație publică.
Nu este o întrebare împotriva Bisericii.
Este o întrebare pentru Biserică.
Pentru că autoritatea spirituală este prea importantă pentru a fi lăsată să devină decor electoral.
Iar dacă România a învățat ceva din anul electoral 2024, este că granița dintre credință, influență și politică poate deveni periculos de subțire.
Când altarul și politica ajung să apară în aceeași fotografie, societatea are dreptul să întrebe.
Iar Biserica are obligația morală să răspundă.
Am păstrat tonul incisiv, dar am evitat să transform binecuvântarea într-o afirmație nedovedită de „susținere politică” explicită. Asta face articolul mai greu de atacat juridic și editorial, păstrând în același timp miza și forța subiectului.
Nicolae Razvan BUJDOIU
