Pană majoră de curent la Sibiu, temperaturi extreme și o întrebare care începe să capete greutate națională: cât de pregătită este România pentru o criză energetică extinsă?
Sibiul a rămas astăzi fără energie electrică în urma unei avarii majore care a afectat o parte importantă a orașului și localitățile din jur. Într-o zi în care temperaturile ridicate pun presiune suplimentară pe sistemul energetic, incidentul transformă problema alimentării cu energie dintr-o simplă știre locală într-un subiect de securitate și reziliență națională.
Pentru Ionuț Dorobanțu, vicepreședinte al Partidului Patrioților, momentul nu trebuie tratat cu superficialitate.
„Nu e de glumit pentru că nu este doar un scenariu. Sibiul a rămas fără curent astăzi. Canicula abia începe în România. Ce se întâmplă dacă se generalizează? Guvernul Bolojan a decretat astăzi starea de alertă energetică națională. Este momentul să facem front comun, pentru că suntem români.”
Mesajul lui Dorobanțu vine într-un moment în care vulnerabilitatea infrastructurii energetice devine o problemă care depășește granițele administrației locale.
Sibiul, semnal de alarmă pentru România
O întrerupere de energie electrică poate părea, la prima vedere, un incident tehnic. În realitate, într-o societate complet dependentă de electricitate, consecințele pot fi mult mai ample.
Se opresc semafoare. Sunt afectate comunicațiile. Magazinele și operatorii economici își pot suspenda temporar activitatea. Instituțiile sunt obligate să treacă pe sisteme de rezervă. Spitalele trebuie să își activeze procedurile pentru alimentarea infrastructurilor esențiale.
În cazul unui incident prelungit, efectele se propagă rapid în economie și în viața de zi cu zi.
Iar întrebarea lui Ionuț Dorobanțu este una legitimă: ce se întâmplă dacă un astfel de episod nu mai este izolat?
Ce se întâmplă dacă temperaturile cresc simultan în mai multe regiuni?
Ce se întâmplă dacă cererea de energie depășește capacitatea disponibilă într-un anumit interval?
Ce se întâmplă dacă o avarie importantă apare exact într-un moment în care sistemul este deja suprasolicitat?
Acestea sunt întrebările pe care România trebuie să le trateze înainte de apariția unei crize, nu după.
De la „pană de curent” la securitate energetică, România are nevoie de o schimbare de perspectivă.
Energia nu mai poate fi privită exclusiv ca o marfă care trebuie produsă și distribuită.
Energia este infrastructură critică. Este sănătate publică. Este economie. Este comunicație. Este ordine publică. Este securitate națională.
O țară poate avea resurse energetice importante și, în același timp, să fie vulnerabilă dacă rețelele de transport și distribuție nu sunt suficient de reziliente.
De aceea, soluția nu poate consta doar în producerea unei cantități mai mari de energie.
România trebuie să investească simultan în producție, transport, distribuție, stocare, redundanță și protecția infrastructurii critice.
Ce trebuie făcut
În viziunea exprimată de Dorobanțu, momentul ar trebui să genereze o mobilizare națională.
Primul pas este modernizarea infrastructurii de distribuție. Rețelele îmbătrânite trebuie înlocuite, iar stațiile și transformatoarele strategice trebuie dimensionate pentru consumurile actuale și viitoare.
Al doilea este dezvoltarea capacităților de rezervă. România trebuie să aibă soluții pentru situațiile în care o componentă majoră a sistemului este indisponibilă.
Al treilea este accelerarea investițiilor în stocarea energiei. Bateriile de mari capacități, proiectele hidroenergetice de stocare și alte tehnologii pot avea un rol important în echilibrarea sistemului.
Al patrulea este producția descentralizată. Spitalele, instituțiile publice și obiectivele critice trebuie să poată dispune, acolo unde este fezabil, de surse proprii de energie și sisteme de stocare.
Al cincilea este securitatea cibernetică. Într-o lume în care infrastructura energetică este digitalizată, protejarea rețelelor informatice care controlează energia devine la fel de importantă ca protejarea infrastructurii fizice.
„Să facem front comun” -Ionuț Dorobanțu
Poate cea mai importantă parte a mesajului transmis de Ionuț Dorobanțu nu este însă cea despre infrastructură.
Este apelul la solidaritate.
„Este momentul să facem front comun, pentru că suntem români.” -Ionuț Dorobanțu
Într-o problemă precum securitatea energetică, disputa politică ar trebui să fie secundară.
Un sistem energetic rezilient nu este al unui guvern, al unui partid sau al unui operator. Este al României.
Un spital alimentat cu energie nu întreabă cine a votat cu cine.
Un semafor care trebuie să funcționeze nu are culoare politică.
Un copil care are nevoie de aer condiționat într-o zi de caniculă nu este nici de stânga, nici de dreapta.
Iar o țară care rămâne fără energie într-un moment critic trebuie să aibă un singur obiectiv: restabilirea rapidă a funcționării și prevenirea repetării situației.
Canicula abia începe. Poate acesta este cel mai important avertisment.
Dacă temperaturile extreme se vor intensifica, consumul de energie poate crește, în special prin utilizarea sistemelor de climatizare. În același timp, infrastructura electrică este supusă unor condiții de operare mai dificile.
Așadar, episodul de la Sibiu trebuie analizat cu seriozitate.
Nu trebuie transformat într-o isterie națională. Dar nici minimalizat.
Trebuie verificat ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, cât de vulnerabilă este infrastructura și ce trebuie schimbat.
Pentru că diferența dintre o avarie locală și o criză națională poate fi uneori dată de o singură întrebare:
câte componente ale sistemului pot cădea înainte ca întregul sistem să înceapă să aibă probleme?
Sibiul a oferit astăzi un avertisment.
România trebuie să decidă dacă îl tratează ca pe o simplă știre de o zi sau ca pe un semnal de alarmă.
Pentru că, așa cum spune Ionuț Dorobanțu, „nu e de glumit”.
Iar dacă România vrea să fie pregătită pentru ceea ce urmează, momentul pentru investiții, planificare și solidaritate nu este mâine.
Este acum.
